Cum am devenit fotograf de boudoir? fotografie-de-boudoir

Fotografie de boudoir. De ce am ales sa fac acest gen de fotografie?

Prima data cand am vazut un aparat foto aveam vreo 4 sau 5 ani si stateam frumos la o poza de familie. Tin minte ca era dupa amiaza si ca toata strada vuia despre cum “a venit fotografu’ ” si ca mi s-a parut ca aparatul foto are puterea magica de a aduna oamenii. 🙂

Ulterior in scoala generala am vazut expus un “SMENA” care mi se parea un Dumnezeu al aparatelor de fotografiat. Doar mi-am imaginat pentru o clipa ca ar fi tare frumos sa fiu fotograf… si in casa noastra a aparut un aparat pe film. 🙂

Unde a dus asta?

In mod evident, nu a scapat nimic nefotografiat; tin minte si acum cum venea tatal meu la sfarsit de saptamana cu o sacosa care avea intre filele revistei “Ecran Magazin” un plic galben cu fotografii tiparite…Doamne, ce de amintiri!

Si m-am facut mare, l-am cunoscut pe sotul meu Adrian– caruia tin sa ii multumesc pentru tot suportul si votul de incredere acordat- si am descoperit ca fotografia este unul din punctele noastre comune. Si uite-asa incurajati reciproc de ideea ca adictia pentru frumos poate deveni un mod de viata, impreuna am pus bazele unui foarte frumos proiect foto.

Cum am ajuns insa la fotografia de boudoir?

Acum ceva ani, o buna prietena si-a dorit un cadou special pentru ziua de nastere si cum eram singurul fotograf de gen feminin din cerc am fost in mod evident prima alegere. 🙂

Sa va spun ce emotii am trait? Ma gandeam ca daca nu iese bine clar nu mai pun mana pe aparatul foto si ca se duce naibii orice relatie de prietenie… ca daca ea si-a creat asteptari si eu nu sunt la inaltimea lor?

Si s-a intamplat. In sufragerie, cu un scaun si niscai accesorii, cu capetele pline de idei si o lumina pe care nu stiam sa o folosesc. 🙁

Din fericire a fost lumina naturala din abundenta si sedinta a fost declarata un succes. Chiar si asa, nu am imbratisat pe deplin idee de a deveni fotograf de boudoir…

Si totusi, cum am ajuns sa fac acest gen de fotografie?

Acum ceva timp am postat pe instagram aceasta fotografie facuta in sufragerie si am fost intrebata daca fotografia de boudoir face parte din experienta mea de fotograf. Am spus da si am realizat ca acesta este momentul in care poate lua nastere visul meu: de a pune in lumina potrivita frumusetea feminina, indiferent de varsta, numar de kilograme, statut social, sani prea mari sau prea mici, vergeturi sau cicatrici ale maternitatii…

Doamnelor, sunt in fata voastra cu un proiect menit sa regaseasca si sa trezeasca feminitatea. Ne ascundem in spatele unui job solicitant, a unei frumoase si minunate familii, ne punem bariere invizibile incercand sa ne incadram in standarde deloc realiste impuse de media si uitam ca atunci cand ramanem doar noi suntem grozave si minunate!

Femeile care m-au ales ca martor al frumusetii lor mi-au spus ca primul atu a fost faptul ca sunt femeie. Si am realizat ca da, este mult mai usor sa te dezbraci in fata unei femei. In plus eman incredere, empatizez foarte usor si… daca o femeie nu stie cum, atunci cine? 🙂

Cred cu tarie ca fotografia genereaza un numar infinit de emotii si aduce la suprafata amintiri, ingropate de un cotidian gri care se coloreaza usor, ca un curcubeu. 🙂

Cu siguranta daramam muntele de neincredere cu o sedinta foto care va fi o experienta in sine, una memorabila, va asigur!

Va provoc sa lasati deoparte inhibitii, imaginate defecte si parerea celor din jur. Sunteti singurele care conteaza cu adevarat, pentru ca o femeie increzatoare muta munti si rescrie destine.

Nu trebuie sa schimbati nimic din ceea ce sunteti acum.

Dati-va sansa acestei experiente. La sfarsitul ei veti spune, wow, aici sunt chiar eu?